"Omul are doua naturi , una caduca , trupul , si alta nemuritoare , sufletul , care odata a stat in apropierea esentelor. Lumea fenomenala e o copie a lumii de prototipi , arta e o copie de a doua mana . Tot dupa Platon insa , omul e in stare prin reminiscenta sa isi aduca aminte de Frumusetea esentiala , absoluta , la vederea unei frumuseti pamantesti care o copiaza . Poetul devine un delirant , un soi de nebun inspirat de divinitate .
Pentru Schopenhauer, lumea e aparenta unei oarbe Vointe , care se desfasoara insa tot dupa idei , privite ca niste eterne forme .Arta , poezia sunt smulgerea din planul unde se afirma vointa oarba in intuirea , in contemplarea Ideilor . Ca individ , omul cunoaste numai lucruri particulare , ca poet , el se afunda in universal .
Sa lasam pe Schelling a carui estetica este tot idealista , si sa amintim pe Hegel . Dupa Hegel , ca sa vorbim in termeni mai simpli. Universul este desfasurarea lui Dumnezeu , a Absolutului.Dumnezeu ni se destainuie istoriceste , incat metafizica devine o ontologie .Cum se desfasura acest absoluit , acesta e punctul original al helegianismului .Logica , sau, cum se mai zice acum , sistematica , nu este numai un mod de al fi al vietii noastre intelectuale , ci legea insasi a desfasurarii Universului . Istoria cugeta .Cum functioneaza gandirea noastra? logic , dialectic , adica prin teza , antiteza si sinteza .O propozitie ne conduce numaidecat la negarea ei si apoi la concilierea celor doua momente intr-un moment superior. Antiteza monarhiei este republica , sinteza celor doi termeni ar fi monarhia constitutionala.Din acest idealism istorico-dialectic rezulta pentru arta aceste doua lucruri : ca arta nu are un obiect deosebit al filozofiei , obiectul ei neputand fi decat tot ideile , dar in chip mai obscur ; si ca arta nu e decat un moment istoric al tensiunii spiritului uman catre absolut. ... Poezia e o pregatire la rugaciune , e o experienta mistica nedesavarsita, utila intrucat exalta spiritul pentru adevarata devotiune "
